Președintele Consiliului Fiscal recomandă amânarea unor noi creșteri de venituri

Dăianu spune că deficitul acut de spațiu fiscal este tot mai periculos.

Daniel Dăianu susține că a avut loc o ajustare bugetară majoră în intervalul 2012-2015, costisitoare din punct de vedere social și nu numai, deficitul bugetului consolidat ajungând la sub 1% din PIB în 2015.
Conform sursei precizate, această corecție s-a văzut în deficitul de cont curent ce a gravitat în jur de 1% din PIB către finele perioadei. Tendința a fost, însă, inversată după 2015, atunci când s-a intrat într-o suită de reduceri de taxe și impozite, care a adus veniturile fiscale la minim istoric, la sub 26% din PIB în 2018 (cu CAS nivelul se menține peste 26%), subliniază președintele Consiliului Fiscal. Astfel, fără a fi un „paradis fiscal” precum Irlanda, România a ajuns penultima în UE ca nivel al veniturilor fiscale, explică sursa citată care arată, de asemenea, că în UE media veniturilor fiscale este de 39-40% din PIB, în timp ce în economii emergente din Est trece de 34-35% din PIB.

„Veniturile fiscale au mers în jos prin omisiune și comisiune. Prin decizii publice care au schimbat regimul fiscal, o poziție îmbrățișată de cam tot spectrul politic; unele partide fiindcă au văzut astfel o reparație socială pentru austeritatea aplicată după 2010; alte partide deoarece cred în încasări superioare la impozite inferioare (teză adesea invalidată de realitate). Prin omisiune, afirm, întrucât s-a neglijat nevoia de a spori transparența, gradul de conformare la plăți, astfel încât să se colecteze mai mult. Nu numai că s-a renunțat în mod inexplicabil la o reformă serioasă a ANAF, dar nu au existat preocupări sistematice de creștere a colectării. Datele Eurostat arată, de pildă, că în ce privește TVA, România are cel mai înalt grad de neconformare – 36% în 2018. În Polonia și Bulgaria, două țări în care a avut loc o reformă a administrațiilor fiscale, gradul de conformare s-a ameliorat în mod remarcabil; în Bulgaria neconformarea a ajuns la 12% în 2018, de la 22% în 2014; în Polonia a ajuns la 14% în 2018, de la 24% în 2014”, notează Daniel Dăianu.

Președinte Consiliului Fiscal consideră că, în timp ce s-a acceptat o scădere a veniturilor fiscale, numai parțial compensată de absorbție de fonduri europene, au crescut presiunile pe buget prin creșterea veniturilor/salariilor. De aici a rezultat un spațiu fiscal tot mai mic, o „încordare teribilă” a bugetului public.

Dăianu menționează, însă, că o creștere de venituri (salarii) era inevitabilă pentru a atenua exodul de capital uman, emigrația, însă o asemenea politică, dacă nu este însoțită de grija pentru creșterea veniturilor fiscale, primejduiește echilibre macro.

„Iar creșterea veniturilor în sectorul bugetar a dezechilibrat relația cu salariile în sectorul privat; a devenit tot mai atractiv pentru numeroși cetățeni să se angajeze la stat, în pofida accentuării deficitului de forță de muncă în arii largi din economie”, arată acesta.

El menționează că, în ultimii ani, deficitul bugetar (cash sau ESA) nu a trecut de 3% din PIB, cel structural fiind ceva mai mare, cifre realizate printr-o amputare severă a cheltuielilor cu investiții publice care au ajuns în 2018 la 2,6% din PIB.

„Am ajuns în eșalonul țărilor cu cele mai mici investiții publice ca pondere în PIB. Dar acest eșalon este format din state cu economii dezvoltate, care au infrastructură bună. Economiile emergente cu care are sens să ne comparăm (țările baltice, Ungaria, Polonia, Cehia) alocă în medie pentru investiții publice circa 4% din PIB. Nu numai că nivelul de 2,6% indică subfinanțarea cronică a infrastructurii în România, dar și modul în care s-a ieșit la liman pentru a se evita intrarea în procedura de deficit excesiv: prin tăiere de invesții publice în ultimii ani. Este un mare semn de întrebare dacă se poate continua cu acest pattern de ajustare a structurii cheltuielilor pentru respectarea nivelului de 3%; fiindcă suntem la un ‘prag de suferință’ pentru economie”, precizează Dăianu.

Președintel CF spune că noua lege a pensiilor ar avea un impact mai mult decât sever asupra bugetului public în condițiile în care aplicarea ei ar însemna plusuri de 0,7% din PIB în 2020, 2,7% din PIB în 2021 și 3,7% din PIB în 2022.

„Nu puțini (mai ales politicieni) notează nivelul relativ scăzut al cheltuielilor sociale în România ca pondere în PIB față de alte state din UE, ceea ce este adevărat. Dar se omite aici să se spună că nivelul veniturilor fiscale la noi este penultimul în UE. Nevoile sunt mari social și economic, dar pentru a le acoperi ai nevoie de venituri adecvate la buget”, explică economistul.

Daniel Dăianu spune că din această perspectivă este de judecat deficitul acut de spațiu fiscal și atrage atenția că fără corecții în următorii ani, deficitul ar exploda spre 7% din PIB.

„Din această perspectivă este de judecat deficitul acut de spațiu fiscal; adică: scădere sensibilă de venituri fiscale în ultimii ani, care au ajuns la sub 26% din PIB; creștere de venituri/salarii care a mărit deficitul bugetar după 2015 la circa 3% din PIB; presiuni în plus, noua lege a pensiilor, care adaugă procente bune de PIB la deficitul bugetar de 3% din 2018; fără corecții în următorii ani, deficitul ar exploda spre 7% din PIB. Dar nu se poate ajunge practic la un asemenea deficit fiindcă piețele nu vor accepta așa ceva”, menționează acesta.

Conform lui Daniel Dăianu, economia autohtonă va încetini în mod inevitabil. Pe de o parte, se epuizează pistoane de creștere economică prevalent prin consum, pe de altă parte are loc o deteriorare a mediului internațional, care afectează exporturile României și poate complica mult finanțarea deficitelor.

Președintele Consiliul Fiscal concluzionează că deteriorarea mediului economic internațional ne prinde descoperiți, în sensul unui deficit mare de spațiu fiscal.

„Deficitul de spațiu fiscal este interpretabil și prin prisma policy-mix-ului suboptim, a posibilității de a amortiza șocuri adverse. Efecte ale încetinirii economice pot fi combătute dacă există spațiu fiscal, ce pune la lucru stabilizatorii automați; nu este cazul la noi. Lipsa spațiului fiscal combinată cu dezechilibre externe formează o situație și mai complicată. Pentru a combate efecte recesioniste, BNR nu ar putea relaxa politica monetară (cum fac alte bănci centrale) fiindcă ar invita atacuri pe leu; ar fi inflamată inflația și pe canalul cursului. Nici nu are sens să întărească politica monetară acum, având în vedere posibile intrări de hotmoney și accentuarea dezechilibrului extern. Politici monetare mai acomodative în Europa (peste Ocean) ne ajută prin prisma diferențialelor de rate pe piețe, dar nu ne rezolvă problemele. Avem nevoie de consolidare a bugetului public fiindcă nori cenușii se înmulțesc în economia globală. Că această consolidare trebuia să aibă loc sub auspicii nefavorabile (efecte ale războiului valutar, conflictelor comerciale, slowdown-ului global) nu este o neșansă >; plătim pentru miopie și unilateralism în construcția politicilor macro, chiar dacă exodul de capital uman a obligat la creșteri de salarii”, spune Dăianu.

El afirmă că în această situație sunt câteva trasee de acțiune posibile, care trec dincolo de filosofii de politică economică. Astfel, Dăianu afirmă că nu se poate merge la nesfârșit cu reducerea investițiilor publice ca pondere în PIB și trebuie să fie crescute veniturile fiscale/bugetare. Acesta pledează, totodată, pentru o transparență mai mare, redemararea reformei ANAF, pedepse severe pentru cei care evită fiscul prin tot felul de tertipuri și renunțarea la noi reduceri de taxe și impozite.

De asemenea, președintele Consiliului Fiscal recomandă evitarea „experimentelor” precum OUG 114 și stoparea promisiunilor ce creează așteptări nerealiste cetățenilor.

Totodată, Dăianu arată că aplicarea noii legi a pensiilor să țină cont de spațiul fiscal existent și trebuie amânate noi creșteri de venituri/salarii. În opinia sa este necesară restructurarea aparatului de stat și trebuie încercată aplicarea ‘regulii de aur’ (golden rule) care poate scuti de co-finanțare proiecte finanțate din resurse ale bugetului comun și validate de Comisia Europeană ca servind concomitent nevoi naționale și nevoi ale UE.

El menționează că unii ar putea invoca datoria publică de circa 35% din PIB (față de o medie de circa 80%) însă această datorie poate crește rapid dacă piețele pierd încrederea în capacitatea de a controla deficitele. Proiectul bugetului pentru 2020 trebuie să semnalizeze înțelegerea situației interne, a contextului internațional, mai scrie Dăianu.